«Cu căruţa prin democraţia românească» - Marcel Răduţ Selişte

Asumarea rolului de critic în societate este, de cele mai multe ori, ingrată şi poate provoca multe neplăceri celui care nu face parte din sistem. În cele mai multe cazuri, jurnaliştii îmbracă această uniformă a condamnatului în care toţi dau cu pietre. Dar în cazul cărţii despre care scriu aici este ceva mai complicat, deoarece autorul este preot. Marcel Răduţ Selişte a stârnit cu primul său volum - “Cu căruţa prin democraţia românească” (Ed. de Sud, Craiova, 2009) - multe polemici. Într-un fel, mă simt răspunzător pentru neplăcerile de care a avut parte după publicarea cărţii sale de publicistică din cauză că, motivându-l de nenumărate ori, l-am provocat să-şi adune textele risipite prin publicaţii locale. Dar cum totul se compensează, m-am consolat la gândul că volumul lui Marcel Răduţ a fost citit atent de “criticii” săi.

Politicienii zilei nu sunt zugrăviţi în culori diafane în carte, ba chiar mă tem că exemplele pozitive sunt într-atât de rare încât vor trebui căutate cu lupa. Nici nu este de mirare dacă ne raportăm la personajele care populează Parlamentul sau căpuşează administraţiile locale. Textele abundă în expresii vitriolante, aruncate direct în obrazul celor care sfidează cetăţeanul, descriind parcă Infernul dantesc în variantă mioritică. Uneori, limbajul nu este atent controlat, fără însă a cădea în vulgar, lipsind acea expresivitate estetică şlefuită în detrimentul cuvântului plin de substanţă. Pe undeva, am detectat un soi de oralitate care m-a dus cu gândul la predicile pe care un preot le ţine mulţimii.

Marile scandaluri de corupţie, minciunile electorale şi rapturile repetate ale diverşilor campioni ai luptelor electorale sunt subiecte tratate de-a lungul timpului de un publicist care nu pare dispus la concesii. Repet, este o atitudine asumată, în ciuda atragerii unor tunete şi fulgere din partea celor care rămân prizonieri ai propriilor păcate. Faptul că nu se lasă inclus în categoria celor placizi şi nu se înregimentează în masa mediocrilor docili costă, însă merită să-ţi păstrezi liniştea sufletească şi verticalitatea morală. Mai presus de orice, Marcel Răduţ Selişte este autentic în atitudinile sale.

Curând, prietenul meu îşi va lansa un nou volum de publicistică (amănunte la timpul potrivit!), cu care va stârni noi polemici şi dezbateri autentice în societatea românească. Sper să aibă acelaşi succes pe care l-a avut cu prima sa carte.
(Cărţi în obiectiv)

«O ţară înconjurată de români» - Liviu Andrei

Soarta românilor care trăiesc în ţările învecinate cu ţara mamă nu a constituit o prioritate pentru autorităţile din România nici în vremea regimului comunist, aplicându-se politica imbecilă de desnaţionalizare a minorităţilor din statele blocului controlat de sovietici, şi cu atât mai puţin după 1989, când s-a trecut la războiul româno-român în interior. Liderii noştri politici au fost prea ocupaţi să se lupte pentru puterea vremelnică, lăsând problema minorităţii române din ţările învecinate în “grija” serviciilor secrete, de cele mai multe ori neinspirate în abordările de ansamblu. O stare de fapt greu de contestat şi revoltătoare.

Nici preocupările jurnaliştilor români, cu excepţii de o notorietate relativă, nu s-au ridicat la nivelul marilor condeieri de dinaintea Marii Uniri sau din perioadele de cumpănă când trupul României a fost sfârtecat. Cititorii din Oltenia îmi vor da dreptate, mai ales ţinând cont şi de inconsistenţa proiectelor susţinute de autorităţile publice din România, reflectate fad de mass-media. Simbriaşii cu misiune din zona culturală, proveniţi din tagma culturnicilor şi a propagandiştilor ceauşişti, sau jurnaliştii stipendiaţi de către aceleaşi servicii secrete mioritice nu fac decât să arate cât de gol sună toba propagandei prost gândite. Un caz singular, care iese în evidenţă prin temerara abordare a situaţiei actuale a românilor din Valea Timocului Sârbesc, precum şi din întreaga zonă de la sud de Dunăre este cel al lui Liviu Andrei. Tânărul scriitor, remarcat la un post local din Craiova, a publicat lucrarea “O ţară înconjurată de români”, carte apărută sub auspiciile Fundaţiei “Scrisul Românesc”.

Dialogurile purtate pe tema sprijinirii românilor timoceni arată că ziaristul s-a documentat temeinic, prin studiul documentelor şi prin deplasări riscante în zonele populate cu românii uitaţi din spaţiul sârbesc. Semnificativ pentru importanţa cărţii este unghiul de privire a jurnalistului iscoditor, stând de vorbă cu Duşan Pârvulovici sau preotul Boian Alexandrovici, pentru a zugrăvi telespectatorilor şi, ulterior, cititorilor săi portretele a doi luptători pe frontul românismului. Dincolo de orice rezervă faţă de oportunişti, care se înghesuie sau sunt obligaţi prin fişa ascunsă de cadre, abordarea subiectelor legate de soarta minorităţii româneşti din Serbia şi Basarabia trebuie privită ca un act de patriotism deloc desuet. În cartea “O ţară înconjurată de români” a lui Liviu Andrei veţi găsi acest lucru, dincolo de conjunctura surprinzătoare care a dus la această apariţie editorială.

Mihai FIRICĂ

(Cărţi în obiectiv – Ediţie Specială)

«Copacul cu îngeri» - Nicolae Jinga

Nicolae Jinga este un scriitor înzestrat nu doar cu sensibilitatea aparte a poetului, ci şi cu harul de povestitor. Atent la detalii, mereu dispus să prelucreze în retorte invizibile acele elemente care dau substanţă zilei, acest scriitor face parte din tagma celor aleşi să ducă pe umeri povara celorlalţi (mulţi), care ignoră farmecul ascuns al lucrurilor.

Cititorul neavizat va descoperi cu uimire în cartea “Copacul cu îngeri” , semnată de Nicolae Jinga, acel tip de literatură pe care simte că-l poartă cu sine. Cred că există o sumedenie de situaţii în care, marcaţi de o experienţă de viaţă, suntem frustraţi că nu putem exprima în scris sau prin viu grai acele stări. Nicolae Jinga reuşeşte de fiecare dată să redea, expresiv şi ludic, frumuseţea detaliului şi a străfulgerării de-o clipă.

Preot trăitor în Orşova, el are o carieră de scriitor recunoscută de confraţi, dar nu atât de mult reflectată de critica literară. De vină să fie provincia şi toate neajunsurile iluzionare ale acestei situări în raport cu “centrul” sau discreţia şi modestia autorului? Nu ştiu să dau un răspuns cert. Probabil că ambele, însă cu siguranţă că nu calitatea scrisului său, prestigioasele edituri la care a publicat opt cărţi, calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România, precum şi premiile literare fiind o certificare a artei sale. În ultimă instanţă, poate că recunoaşterea trebuie să vină, în primul rând, de la cititori, iar acest semn l-a primit Nicolae Jinga din plin.

Într-un format elegant, aşa cum sunt cărţile publicate de editura timişoreană Brumar, “Copacul cu îngeri” cuprinde confesiunile unui martor al vieţii, un zugrav împătimit de nuanţe şi semnificaţii ale gesturilor aparent banale ale celorlalţi. Nimic nu pare a scăpa observatorului închis în turnul său. Memorabil este “Tricoul cu numărul 7”, un fragment savuros despre pasiunea ascunsă a preotului care înscrie goluri antologice doar în visul său de fotbalist sud-american.

Pentru a nu lungi vorba, las prezentarea pe care chiar editura Brumar o lansează drept argument: “Cartea de eseuri a părintelui Nicolae Jinga este densă, scrisă cu intensitate şi la vedere, plină de informaţii culturale, topite în mărturisiri care mai de care mai spectaculoase. Copacul cu îngeri este cartea unui preot-scriitor care se spovedeşte.” Iar cu o astfel de recomandare sintetică sunt convins că am stârnit interesul publicului pentru a căuta atât această lucrare plină de originalitate, dar şi întâlnirea savuroasă cu un preot-scriitor de pe meleaguri olteneşti.

Istoricul Dinu C. Giurescu despre “Provizoratul istoric”

Cartea Alteţei Sale Regale Principele Radu al României este aproape ignorată de mass media bucureştene şi de "criticii de specialitate", însă beneficiază de atenţia cuvenită din partea unor personalităţi marcante şi, mai ales, din parte a numeroşi cititori. Istoricul Dinu C. Giurescu a scris câteva lucruri profunde, publicate pe blogul Principelui Radu.
Rând pe rând, lucrarea "Provizoratul istoric" este lansată în oraşe din provincie. În curând, la Craiova se vor organiza câteva evenimente care vor include şi lansarea acestei cărţi deosebit de interesante pentru publicul larg.
În urmă cu câtva timp, am publicat un semnal editorial despre această carte de la care ar fi necesar să pornească multe dezbateri.

Gaudeamus: Dinastia ticăloşilor + DVD Dan Puric

Super-ofertă la Târgul de carte GAUDEAMUS de la Craiova:

cititorii care vor cumpăra cartea "Dinastia ticăloşilor" (15 lei) de la standul editurii AIUS vor primi gratuit un DVD cu înregistrarea interviului cu Dan Puric - "Despre REGĂSIRE"!

Două cărţi, doi autori, o familie - Georgeta şi Tudor Gheorghe

Marţi 08.03.2011, ora 13.00, dublă lansare în cadrul Târgului de carte GAUDEAMUS de la Craiova: volumului de interviuri "Tudor Gheorghe - în umbra menestrelului", autor Mircea Pospai, şi cartea de poezii “Uneori femeile surâd” – autor Georgeta Luchian (Georgeta Tudor).
Evenimentul va avea loc în Foaierul Teatrului Naţional "Marin Sorescu" din Craiova.

„A cântat cu chitara, cu cobza, cu un taraf. A colindat ţara şi a colindat lumea. Şi, întors de fiecare dată pe meleagurile natale, a găsit şi orchestra. ...() într-o dimineaţă l-am întâlnit pe străzile oraşului. Dar nu mai era Tudor, aşa cum îl ştiam. Era o statuie. Da! O statuie vie”. (Mircea Pospai).

Caravana "Gaudeamus", la Craiova

Craiova pune mare preţ pe carte! Cel puţin pentru o săptămână, datorită Caravanei "Gaudeamus", târgul de carte itinerant, organizat între 8 şi 12 martie a.c. în foaierul teatrului Naţional "Marin Sorescu" din Craiova. Ediţia de mâine a emisiunii "Facem cărţile!" are ca temă acest eveniment cultural, aflat la cea de-a zecea revenire în Cetatea Băniei.

Invitaţi vor fi Mircea Pospai, directorul Radio "Oltenia" Craiova, şi Emil Boroghină, directorul onorific al Târgului de Carte "Gaudeamus" de la Craiova.

Vă invit să urmăriţi mâine, de la ora 11.30, pe 3TV Craiova, dialogul purtat pe tema valorizării actului cultural chiar şi în vremuri de criză.
Reluarea emisiunii se va difuza duminică, de la ora 10.00.

Scriitor din provincie vs. scriitor de la centru/Bucuresti

Inregistrarea integrala a emisiunii cu tema "Scriitor din provincie vs. scriitor de la centru" - 05.02.2011

...citiserăm toate cărţile

"INVIDIA"

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.

Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui
Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.

Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.

Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.

Si atunci ne-a cuprins invidia...

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?

DAN PURIC

“Creştinism şi democraţie” – Teodor Baconschi

Repoziţionările partidelor de pe la noi se fac din mers, în funcţie de interese conjuncturale sau chiar de moftul unui lider de partid. Da, moftul şi arţagul sunt două ingrediente ale politicii actuale de la noi. În aceste condiţii, nu este de mirare că doctrinele politice sunt asumate doar pe hârtie sau de o minoritate insignifiantă din fiecare formaţiune, în timp ce electoratul nu mai înţelege cui foloseşte o siglă sau o titulatură pompoasă care sună fals când vine vorba de exerciţiu puterii al celor aleşi. O carte programatică, voit provocatoare prin asumarea directă a creştin-democraţiei este “Creştinism şi democraţie” a lui Teodor Baconshi. Lucrarea a apărut la Editura Curtea Veche, în colecţia Democraţia creştină, având girul coordonatorilor Mihail Neamţu şi Marian Papahagi. Autorul ocupă funcţia de ministru de Externe şi este fondatorul Fundaţiei Creştin-Democrate. Repoziţionările de care vorbeam la începutul acestui semnal editorial au făcut ca în urmă cu câţiva ani să asistăm la saltul de la social-democraţie la popularism al PDL (pe atunci PD), lucru amintit încă de trandafirul din sigla sa (simbol al strângii !). Ei bine, iată că, în mod programatic, un grup din interiorul acestei formaţiuni îşi asumă creştin-democraţia printr-un manifest (care şi deschide “Creştinism şi democraţie”) şi un proiect de reconstrucţie al dreptei.

Teodor Baconschi are în spate deja o carieră impresionantă de diplomat, fiind ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, în Portugalia şi Franţa. Autoritatea sa în spaţiul public este dată de publicarea a numeroase cărţi, un doctorat susţinut la Sorbona şi titlul de comandor al Legiunii de Onoare. Dar va avea puterea să impună o dezbatere internă şi, mai ales, să fondeze un curent creştin-democrat în interiorul PDL?

Dacă ar fi să exprim o rezervă faţă de lucrarea de faţă ar fi tocmai suficienţa (nu tocmai nevinovată) cu care este expediat PNŢCD dintr-o posibilă construcţie comună, însă aşteptatele evenimente electorale pot naşte surprize şi în această direcţie.

Teodor Baconschi este privit, în multe cercuri cu influenţă în politica dâmboviţeană, drept un posibil lider al PDL. Dacă ar fi să ne uităm în istoria recentă, greu de crezut că se va petrece o schimbare într-atât de spectaculoasă la vârful unui partid care a supravieţuit graţie unui nucleu dur  de politicieni legitimaţi prin desprinderea de FSN – Blaga, Videanu, Berceanu etc. Nici nu cred că ar putea să controleze masa de membri şi grupurile din filialele judeţene. Mai degrabă cred că Baconschi va reuşi să impună cu curent creştin-democrat în PDL şi, graţie acestui lucru şi a abilităţii sale diplomatice, să instituţionalizeze relaţia cu formaţiunile europene de orientare. Ceea ce nu este puţin lucru pentru politica românească în Europa şi cu atât mai puţin pentru PDL.

Mihai FIRICĂ

(Cărţi în obiectiv - 23.02.2011 - Ediţie Specială)