Super-ofertă la Târgul de carte GAUDEAMUS de la Craiova:
cititorii care vor cumpăra cartea "Dinastia ticăloşilor" (15 lei) de la standul editurii AIUS vor primi gratuit un DVD cu înregistrarea interviului cu Dan Puric - "Despre REGĂSIRE"!
Se afișează postările cu eticheta Dan Puric. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dan Puric. Afișați toate postările
marți, 8 martie 2011
vineri, 25 februarie 2011
...citiserăm toate cărţile
"INVIDIA"
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.
Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui
Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.
Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui
Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...
Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
DAN PURIC
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
“10 ani 10 spectacole” - Compania Passe-Partout Dan Puric
Despre Dan Puric s-a scris într-atât de mult încât este aproape imposibil să nu repeţi ceea ce au spus alţii înaintea ta. Şi s-au spus atât de multe lucruri frumoase încât nu-ţi poţi refuza bucuria de a te alătura celor care au făcut asta. Este recunoaşterea măiestriei artistice şi a harului său de a imagina spectacole pe care nimeni nu le-a imaginat înaintea sa. Dan Puric este înzestrat cu darul comunicării şi al comuniunii cu publicul, fie că acesta se află într-o sală de spectacole, în faţa televizorului (da, nu toţi cei care privim la TV facem parte din masa amorfă a telespectatorilor!) sau în agora. Albumul care a marcat o frumoasă aniversare a Companiei Passe-Partout Dan Puric - “10 ani 10 spectacole” surprinde evoluţia unei trupe care a străbătut lumea (la propriu şi la figurat) pentru a vorbi despre talentul artiştilor români şi despre potenţialul uriaş al limbajului trupului.
Compania Passe-Partout Dan Puric a rescris istoria teatrului românesc prin spectacolele surprinse în această lucrare cu o grafică impecabilă: “Pantomimia”, “Toujours l’Amour”, “Vis”, “Costumele”, “Made in Romania”, “Hic sunt leones”, “Cei 150”, “Rencontres”, “Doi dintre noi”, “Don Quijote”. Cele mai multe dintre acestea au scenariul şi regia semnate de Dan Puric. Am avut imensa bucurie ca, în preajma sărbătorilor de iarnă, să primesc un dar neaşteptat din partea maestrului. Avusesem şansa să realizez un interviu pe tema regăsirii valorilor autentice de către români şi despre rolul monarhiei în societatea de astăzi, iar darul primit l-am aşezat printre cele mai dragi. Căutaţi acest album şi biblioteca personală vi se va îmbogăţi.
Într-o lume neaşezată, predispusă la gâlceavă şi care-i dispreţuieşte pe artişti în detrimentul paţachinelor sulemenite de prin politică şi de aiurea, Dan Puric a devenit un simbol pentru tânăra generaţie, dornică să-şi găsească modele profunde. Da, este un vis al unui artist total, un fel Charlie Chaplin îmbrăcat precum un ţăran român.
Mărturisirea făcută, la finalul albumului aniversar, de către maestrul Dan Puric arată că artistul înzestrat inovează acolo unde toţi ceilalţi cred că nimic nou nu mai poate fi creat: “Teatrul pe care îl fac aş vrea să fie o recuperare a identităţii omului în sensul major al spiritualităţii. Este un act de cercetare şi de creaţie a unui limbaj teatral. Mă gândesc la un nou concept de teatru.”
Într-o vreme când atâţia fac echilibristică, Dan Puric ţine lucrurile în echilibru…
Mihai FIRICĂ
(Cărţi în obiectiv - 29.01.2011 Ediţie Specială)
Compania Passe-Partout Dan Puric a rescris istoria teatrului românesc prin spectacolele surprinse în această lucrare cu o grafică impecabilă: “Pantomimia”, “Toujours l’Amour”, “Vis”, “Costumele”, “Made in Romania”, “Hic sunt leones”, “Cei 150”, “Rencontres”, “Doi dintre noi”, “Don Quijote”. Cele mai multe dintre acestea au scenariul şi regia semnate de Dan Puric. Am avut imensa bucurie ca, în preajma sărbătorilor de iarnă, să primesc un dar neaşteptat din partea maestrului. Avusesem şansa să realizez un interviu pe tema regăsirii valorilor autentice de către români şi despre rolul monarhiei în societatea de astăzi, iar darul primit l-am aşezat printre cele mai dragi. Căutaţi acest album şi biblioteca personală vi se va îmbogăţi.
Într-o lume neaşezată, predispusă la gâlceavă şi care-i dispreţuieşte pe artişti în detrimentul paţachinelor sulemenite de prin politică şi de aiurea, Dan Puric a devenit un simbol pentru tânăra generaţie, dornică să-şi găsească modele profunde. Da, este un vis al unui artist total, un fel Charlie Chaplin îmbrăcat precum un ţăran român.
Mărturisirea făcută, la finalul albumului aniversar, de către maestrul Dan Puric arată că artistul înzestrat inovează acolo unde toţi ceilalţi cred că nimic nou nu mai poate fi creat: “Teatrul pe care îl fac aş vrea să fie o recuperare a identităţii omului în sensul major al spiritualităţii. Este un act de cercetare şi de creaţie a unui limbaj teatral. Mă gândesc la un nou concept de teatru.”
Într-o vreme când atâţia fac echilibristică, Dan Puric ţine lucrurile în echilibru…
Mihai FIRICĂ
(Cărţi în obiectiv - 29.01.2011 Ediţie Specială)
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)